Redescopera Romania - Anatomie

- post ultra personal :) asta ca sa nu existe interpretari -

Tot acest proiect a fost o provocare din prima clipa. A plecat de la faptul ca ne-a pus mister Matasel la master sa invatam macar campania Got Milk pentru examen. :) Geek cum sunt, am citit-o bine, si am ramas cu esentialul - vorbeste despre oportunitatea de consum. Bine, am bagat la cutiuta. A mai trecut o vreme si vad ca Lili - brand managerita noastra - o tot da inainte cu Romania si cum va creste prin bun-simt si responsabilitate. In plus, vorba lui Augustin sunt o corporatista fidela - iubesc brandul pentru care lucrez si in plus iubesc enorm de mult Romania (totul pleaca de la o discutie despre identitate si cat de multe putem reusi daca stim cine suntem si de unde venim). Ei, si uite asa - aveam ingredientele: cea mai mare retea de benzinarii din Romania, cea mai frumoasa promisiune despre Romania ca claim al brandului, Petrom care reprezinta Romania ca un micro-univers intr-un fel extrem de special cu peste 27,000 de angajati, furnizori, un intreg furnicar care da energie in atat de multe feluri acestei tari, si o pasiune sincera pentru online si ce reprezinta el pentru umanitate.

O combinatie nebuna: marketing, comunicare corporate, era o miza destul de personala la un nivel... Bun, cum facem asta? In primul si in primul rand vorbesc cu Mugur/ iLeo care a tinut aproape de atat de multe ori de 3 ani incoace, si la bine si la rau, incat am incredere in ceea ce spune si ce simte ca e ok. Ii zic ca vreau cu Bobby (pe care il urmarisem indeaproape cu al sau Project4, pe la conferinte, etc. - :) a fost chiar amuzat ca in stilul keep a low profile ne-am salutat de multe ori si nu stia cine sunt - oricum, inca nu facusem nimic sa tina minte, asa ca era fair enough :D). Dupa o serie de discutii Bobby + Mugur + Ana ajungem sa punem planul de bataie: cum facem, cam cu cine, cum ar trebui sa fie ca Petrom sa fie prezent neintruziv, uman, firesc. Si a fost complicat. Era un proiect care nu avea o reteta de best practice inainte, invatam din mers, presiunea destul de mare ca sa iasa perfect, multi oameni noi (multi care nu se cunosteau prea bine inainte si care aveau de facut niste mii de kilometri in aceasi masina - asta a fost arta lui Bobby de a sti cum sa faca o echipa care pana la urma a format prietenii pe viata).

Si da-ti :) vorba timisorenilor :p! Una bucata proiect pe 3 luni care ne bloca la toti vara, pentru ca chiar daca erau 5 zile de excursie propriu zisa unde Ardeee urla in difuzoare, aveam toata pregatirea, anuntarea, traseu, echipa, vizualuri, imagini, site, campanie, iLeo a venit cu idea de a avea primul banner cu feed de twitter in el, documentatia pe fiecare locatie, una bucata cont de facebook - alt limbaj pentru o companie vs un cont personal, 2 conturi de twitter - unul corporate, unul de marketing, follow up pe fiecare trip - in total dura cam 3 saptamani cu una de pauza unde curgeau rapoartele ca sa vedem cum si ce e de facut sa fie bine. Sa fie bine pentru noi toti insemna sa fie FIRESC. Si cred eu ca am reusit. Trebuie sa ii multumesc si Simonei de la iLeo pe care am cam terorizat-o si a facut fata cu bine :) si a supravietuit :D

E greu din afara sa iti dai seama cat de multa munca e in spatele fiecarui cuvant, imagini, totul e o retea care trebuie sa aiba logica si relevanta pentru toate partile implicate: brand si publicul nostru, echipa si audienta lor, agentie si toti cei care sunt acolo de la account la art, colegii din companie care au facut proiectul posibil: Lili Stanculet, Gabriela Tataru, Dragos Ivan, Alina Stoenescu, toata echipa de la comunicare corporate, sefu :), colegi de prin companie care ne spuneau ce e fain de vazut si ne-au sustinut si totul pe cat se poate in timp real - asta fiind presiunea mediului (pe langa cea pe care am pus-o eu pe oameni uneori anapoda si imi cer scuze pentru asta).

Au fost pana la urma cele mai pline si frumoase 3 luni din viata mea: am cunoscut oameni atat de minunati, frumosi, care indiferent daca se stiau sau nu au acceptat sa dea un pic din sufletul lor si din personalitatile lor pentru acest proiect. Si asta e atat de frumos incat nu cred ca o sa pot vreodata sa le multumesc pentru ceea ce au facut: scris la 2 noaptea, incarcat telefoane in pauza de masa, mancat pe fuga, citit pe unde suntem - pentru ca multe locatii nu aveau istoric, feedback permanent si de bune si de rele, condus 12 ore incontinuu pe drumuri si mai bune si mai rele, raciti sau nu erau cu zambetul pe buze, fericiti ca suntem impreuna in aceasta aventura de a promova Romania si de a schimba felul in care trebuie sa integrezi brandurile in mediul online. A fost un proiect cu destule sacrificii: de la viata personala a tuturor data peste cap destul de mult, de la familii care ne asteptau acasa si cu un gand in minte sa se termine odata ca sa fim cu ei, cu taskuri la birou pe care majoritatea le aveam de facut - fie printre noi si freelanceri au si ei joburi de rezolvat si tot asa.

Pana la urma raman la parerea mea: online-ul e un mediu personal asa ca comporta-te ca atare. Eram satula de one time hits, putem sa facem atat de multe lucruri impreuna care sa schimbe Romania in acea tara in care sa fii mandru ca traiesti - nu doar datorita locurilor, istoriei, naturii pe care o are - ci si pentru ca ai cu cine! Si asta imi da speranta ca daca isi pun frate oamenii din online mintea la contributie pentru un scop comun se poate orice! Si mai ales de bine :) De aceea si sper ca #prinRomania sa fie un manifest al oamenilor pentru tot ce frumos in tara asta!


Ce s-a intamplat pentru mine in tot acest timp: am descoperit o tara prin care la fiecare calatorie imi aduceam aminte de neamul din care ma trag, de visele lor de atunci, de cat de mult mai avem pana sa avem un fel de societate civila, vedeam fiecare loc prin prisma tuturor celor care ziceau "bai, eu sunt de aici" cu atata mandrie si ma uitam ca sunt faini de tot si ma bucur ca sunt cu ei in aceste experiente. Romania nu se reduce la Bucuresti si nici spiritul ei la ce se intampla aici! Dar nici in bucatele prin toata tara... suntem impreuna fie ca ne place, fie ca nu... Faza e ca atunci cand chiuleai la mate doar pentru ca nu stiai despre ce e vorba si te enerva, iar atunci cand stiai era ok. Trebuie sa depunem un pic de efort sa ne cunoastem. Dupa ce am fost prin aceste calatorii cu vreo 20 de oameni pe care nu ii stiam dinainte va zic eu ca merita din plin sa treci prin exercitiul acesta de umanitate pana la urma cu un pic de disponibilitate emotionala la mijloc. Iar atunci cand m-am trezit "o doamna respectabila" (via maka) invitata la #timisoaranoastra a fost ca un mic cutremur in felul in care trebuia sa iau o decizie: esti Ano pe bune sau nu... Si m-am dus si a fost superb. O infuzie de energie si speranta! :)

Este o onoare ca am fost cu voi in aceasta perioada din viata mea! Va multumesc si ma inclin! Si va multumesc tuturor celor care ati tinut aproape de noi!

Bobby, Mugur, Nebu, Corina, Andra, Anca, Augustin, Doru, Gabitz, Oana, Adi, Adi :), Madalina, Andrei, Iulia, Simona, Gabi, Roxana, Alex, Anne Marie, Cosmin, Mihai, Vlad, toata gasca din Timisoara, Marius Sigheti, Dan, Nicu, Cristi, Cristi :), Simona, Alexandra, pana si lui Mihaita, Cristina si Andreea si lista o sa o fac completa asap. Acum ne pregatim pentru maine si cine stie... poate intr-o zi ne vedem cu totii #prinRomania! :)

PS. Scuze de typos daca sunt, dau publish repede pana nu ma razgandesc ca e prea personal cumva :) va pup!