DaKINO 2011 / partial review

Am reusit sa ajung saptamana aceasta la 2 zile din festivalul international de film DaKINO. Cand am primit invitatia si m-am uitat si pe spate la parteneri eram wow, sa vezi cum o sa fie. Si a fost, dar cu niste stari care m-au dezamagit. Cine o arde pe twitter stie mare parte din ce o sa scriu acum. In primul rand cat de putina lume a fost si cat de frig a fost in sala (la scala) - in medie 30 de oameni in sala de aproape imi venea sa pun mana pe telefon sa ne strangem mai multi; m-am simtit prost cand stiam ca au depus efortul sa fie acolo regizorii filmelor (si o parte din actori) si au stat la intrebari si raspunsuri la final cu o mana de oameni, insa selectia pe care am vazut-o eu a fost incredibil de buna, scazand Ursul al lui Dan Chisu.

All in all, mi-am adus aminte de documentare. Nu am mai stat sa ma uit la documentare de mult, mereu le asociam cu un fel de discovery si atunci nu cred ca as fi iesit din casa special sa merg la un documentar. Insa am avut trei surprize incredibile.

Primul a fost Bobby Fisher Against the World. Viata unuia dintre cei mai mari jucatori de sah din lume. Absolut impresionant si de unde credeam ca ajung cu Bundaru la un film lacrimogen de gagici ne-a picat la fix. Replica care mi-a ramas in minte: "nothing is more healing than the human touch". E greu de explicat in cuvinte viata condensata a unui om in doua ore, insa daca aveti ocazia sa il vedeti merita din plin.

Al doilea a fost Senna pe care l-am revazut partial aseara in gasca mai mare. Cred ca egoist ce ma impresioneaza (pe langa viata lui in sine) este capacitatea de a merge mai departe si cand nu iti iese. Cumva in viata de zi cu zi nu prea am exemple de oameni dispusi sa zica "frate, nu mi-a iesit, dar o sa fie bine, mergem mai departe". De aici si lupta asta continua sa risti sa gresesti si sa fii ok cu asta. E tare greu, insa nu prea vad alta cale.

Iar al treilea care mi-a ridicat tensiunea in cap la maxim a fost You've been trumped - cum Donald Trump a reusit sa distruga un intreg ecosistem unic in lume pentru a face un teren de golf "state of the art" in Scotia. Gasiti mai multe informatii aici.

Si doua filme. Ursul mi s-a parut facut pe principiul tiganul nostru e mai boem decat al lor. Mult zgomot si nu mai are miza si parfum astazi. A scris Anca aici. Al doilea film a fost al lui Massimo Coppola - Afraid of the dark - filmul lui de debut. Pentru debut e foarte ok, mi-as fi dorit insa personajele mai bine conturate si legaturile dintre ele mai puternice si un montaj mai coerent, dar macar are ceva de zis si are o stare aparte.

Cam asta a fost. kr, Ana