despre miscarea inutila

Am fost acum o saptamana cred la Omul Pescarus al lui Chris Simion. Citisem cartea - Pescarusul Jonathan Livingston de Richard Bach, stiam despre ce o sa fie povestea si ma gandeam destul de mult la o carte pe care am citit-o acum foarte multa vreme despre teatru - poate ma ajuta Cosmin sa imi aduc aminte, model scurt, cu coperte albastre - in fine, despre miscarea nejustificata in teatru. Nu are legatura directa cu spectacolul, care este ok pentru luni seara in mall, insa mai are de urcat pana sa fie un show cu valoare adaugata. Gata mi-am adus aminte - cartea este a lui Peter Brook - the empty space. Dar nu despre spectacol vroiam sa va vorbesc, ci mai degraba despre fenomenul acesta tot mai des intalnit parca de "zgomot", de miscare nejustificata.

In cultura populara este vorba mai putin frumoasa cu "nu da din fund cand nu are nimeni treaba cu tine" (am dat-o din condei pentru ca nu pot sa scriu chiar asa pe blog, insa te prinzi de esential). A fost liber ieri si am apucat sa ma uit foarte atent la tot ce pune pe conturile din online, pe social networks, cum transmiti de la o conferinta si mai ales ce. Nu mi se trage de ieri de azi subiectul asta, insa acum am un pic de timp. Este incredibil cate truisme sau lucruri discutate de ani de zile se reiau ca "breaking news", cat se "capitalizeaza" pe un zvon, stire, aberatie absolut gratuit, fara nicio valoare in plus, doar ca sa ne bagam in seama. inca si inca...

Este complicat pentru ca uneori am impresia ca ne-am cam atins maximul de profesionalism in mediul online - gandindu-ma aici la cei care sunt vazuti (si unii sunt) ca key opinion leaders in online. Ma trec ganduri de baba la modul "trebuie sa mai treaca o generatie" si tot asa. Si in mare parte din cauza subiectului despre care vroiam sa scriu ieri si nu mi-a iesit - gandirea laterala - din cate alte universuri faci parte ca individ astfel incat existenta ta temporara / de tranzit in oricare dintre ele duce in sine valoarea tuturor celorlalte. Cand ramai in loop intr-un singur univers realitatea se distorsioneaza si cel mai simplu exemplu este sa dai o valoare mai mare lucrurilor care se intampla decat o au. Si de aici si intrebarea "de ce faci ceea ce faci?".  Si nu e doar un raspuns blocat in timp si spatiu atunci, pe moment, ci si pe termen cel putin mediu. Pentru ca poti sa iti atingi maximul de profesionalism intr-o singura directie (hai sa ii punem aici pe toti cei care intra sub eticheta "social media expert", chiar poti sa fii foarte bun in mediul respectiv), insa valoarea ta este extrem de limitata de faptul ca nu ai alte universuri complementare sau chiar diferite care sa adauge o noua perspectiva, o noua combinatie, un nou gust la tot ceea ce faci. Pentru ca daca ramai intr-un singur univers raspunsul pe care il dai la intrebarea "de ce faci ceea ce faci" devine o ciorba reincalzita si reincalzita si...

In fine. Si eu recunosc ca nu scriu mai deloc "de rau", sau mai degraba critic, pentru ca sunt unii oameni dragi prin anumite campanii, la unele chiar nu am voie, iar in alte contexte am impresia ca as vorbi la pereti. Si uite ca acum am primit un mini-film care ma face sa ma opresc aici pentru ca este mult prea sweet, si da, e cu oameni din online... fir'ar sa fie :) m-a scos din mood-ul de razvratire... asta e. next time.