Fata de acum 3 ani cand am fost aici ultima oara, ori m-am schimbat eu, ori s-a schimbat perspectiva, oricum ceva e diferit. In primul rand cred ca am avut mai mult timp sa stau pur si simplu si sa ma uit la oameni, strazi, tv, billboards, ambalaje, comportamente, etc. My american dream at least got a little bit shaken.
Obsesia consumului, mai ales de mancare, e indus permanent. Aproape ca nu ai cum sa treci de 3 minute fara sa fii bombardat din vreo parte de ceva legat de mancare - de la produse in sine, la cele de slabit, la programe de fitness, tv shows, mirosul gheretelor de hot dogs de pe strada la waffle makers, tot universul se invarte in jurul acestei functii primare a omului - hrana. Este atat de obositor incat nu ma mir ca multi oameni au diverse probleme derivate din expunerea aceasta excesiva. Aproape ca sunt victime ale acestui sistem decat nechibzuiti sau neavizati. E un cerc vicios extrem de puternic.
Al doilea lucru: educatia ca business. Dupa mancare, cred ca cele mai multe reclame sunt la diverse institutii de invatamant (facultati, licee, mastere, etc). Spiritul competitional si nisarea tot mai mare a skillurilor pe piata muncii este a doua mare obsesie. Fiind un business insa nu ai cum sa fii bun la toate si atunci e logic din partea institutiilor sa gandeasca totul nisat, insa mai ales astazi ai nevoie de foarte multe skilluri complementare si tot din cauza ca este un business nu iti permiti sa cumperi pe cata "cunoastere" ai avea nevoie sa faci fata astazi la modul in care s-a transformat rolul unui angajat / antreprenor. Alt cerc vicios, alte credite, alt lant de gat...
Al treilea mit care s-a zdruncinat nitel este ca totul in America este mai ieftin... well, not quite so. Cu exceptia unor lucruri extrem de bine definite (electronice sau medicamente la kilogram (peste 200 de pastile) de exemplu) nu prea vad unde este avantajul. Chiar si daca ma duc cu gandul la puterea de cumparare / individ mediu - daca tai la ei taxele, mortgage, in fine, cheltuielile fixe si daca nu ar fi universul creditelor (adica sa traiesti peste nivelul tau de trai si sa platesti pentru asta toata viata ramand cu o libertate limitata de miscare) - nu imi iese la calcul. Adica in Bucuresti, ca sa nu mai vorbesc de alte orase din Romania, te descurci mai bine cu un salariu mediu - bun decat aici, daca compari 1 la 1, parca mai apuci sa mai si traiesti nu doar sa practici somnul prin prabusire in fiecare seara. In fine... cam asa. Ne mai auzim.
Cu primele doua chestii sunt de acord si le-ai descris extrem de bine. Legat de al treilea aspect, toate sunt asa cum zici tu daca ne referim strict la ce ai descris tu dar..., daca largim putin spectrul si ne referim la cei angajati pe baza studiilor superioare - lucrurile nu mai sunt comparabile chiar deloc.
ReplyDeleteUn doctor/profesor universitar/director de banca ajunge sa castige $200k/an; cum e la noi cu profesorii sau doctorii?
Andrei, total de acord ca exista segmente din societate care sunt mult mai bine pozitionate in US vs romania. Toata povestea cu doctorii si profesorii e deja atat de discutata incat nu mai are sens sa comentez pe baza ei. Eu ma refeream mai degraba la o clasa de mijloc normala, cu un job in vreo multinationala sau companie medie / mare cu o viata normala, fara extravagante, dar cu lista clasica: casa, masina, copil / catel :)
ReplyDelete