perceptii si arta

Dupa un pic de museum overdose, ma gandeam ca inainte era suficient ca un obiect sa fie frumos in sine ca sa fie impresionant. Nu trebuia sa iti explici foarte multe: admirai tehnica, culorile, compozitia, orice ar fi fost in mintea ta era declinat din ceea ce priveai. Era intr-un fel un proces de deconstructie ca sa integrezi experienta la care erai expus in propria ta judecata, persoana, etc. Si era suficient ca efort - cred ca se compensa mai natural si era mai autentic, mai aproape de subiectul propus.

Acum e un amalgam. Ma gandeam la Guggenheim unde am fost la expozitia lui Maurizio Cattelan- o instalatie despre revolta la adresa capitalismului, a regulilor, a societatii de azi... a ce vrei tu sa fie. Mereu cand incerc sa explic ceva ce poate fi orice ma gandesc fara sa vreau la spectacolele lui Radu Afrim - cand ceva ajunge sa fie acel ceva datorita perceptiilor colective care dau valoare acelui lucru. Si cum se intampla in astfel de situatii, parerile au fost impartite in grupul nostru de turisti veseli: de la este o tampenie cu animale impaiate si boi cu coarne de motocicleta, la tot felul de explicatii care sa salveze artistul. Mie personal mi-a placut ca experienta, insa stau sa ma intreb daca intra la categoria arta in sensul propriu al cuvantului. Tot ce e acum bazat pe soc, revolta, spargerea unor limite sociale / psihologice / clisee sunt mai degraba facilitatori sau instigatori de gandire sociala - si sunt pe dos fata de ce scriam mai sus, adica sunt suma tuturor perceptiilor pe care noi si mai degraba diversi KOLs le au despre subiectul in cauza. Si atunci pentru mine e mai degraba un proces de reconstructie - nici nu mai are legatura atat de mult cu subiectul in sine, ci mai degraba cu expresia celorlalti intr-un cadru dat (subiectul respectiv). Si atunci arta mai e a artistului sau a celor care o aduc la nivel de arta?

Alte exemple similare de stare mai e si Sanford Biggers- Brooklyn museum - despre America contemporana, reOrder - care mi s-a parut cel mai sincer din perspectiva gandurilor din acest post, incearca sa faca dea mai multa personalitate unui spatiu si reusesc sa faca asta intr-un mod neintruziv, organic, util - si ultimul exemplu de propunere care mi-a placut a fost The moving Garden - pornit de la efectul benefic pe care il au gesturile simple de a darui si de a primi un cadou asupra oamenilor.

Un experiment care mi-a dat un gol in stomac incredibil a fost la Metropolitan Museum despre experienta soldatilor americani in irak. Pentru ca nu gasesc pe nicaieri despre ce era vorba o sa incerc sa va povestesc: intrai intr-o camera intunecata cu o serie de ecrane mari suspendate pe care rulau secvente din jocurile de razboi - treceai de ele si pe un ecran era proiectata perspectiva locuitorilor (bombe, haos, secvente filmate din viata de zi cu zi), pe celalalt ecran erau secvente din terapiile soldatilor care s-au intors - post-traumatic stress - care repovesteau experientele prin care au trecut. Impecabil realizat tot spatiul si chiar te transporta intr-o alta lume atat mental cat si emotional.

In alta ordine de idei, o expozitie care a fost cu totul si cu totul speciala a fost Master Painters of India (1100-1900). Daca apucati cumva sa ajungeti (cine e prin zona) merita din plin.

Ar mai fi o discutie interesanta despre ce oferta au si cum se promoveaza muzeele aici (nici nu am cum sa scriu vs. la noi - pentru ca lipseste cu desavarsire comparatia). Poate o sa scriu unele dintre cele mai interesante mixuri de media / activitati / propuneri pe care le-am vazut.