transformari

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima luna din acest an mi se pare ca un set intreg de zile, oameni, actiuni, vise si evenimente - toate condensate, accelerate, totul se intampla mult mai repede, mult mai brusc si intr-un fel firesc - de parca am impresia ca deja a trecut un an intr-o luna.

N-am mai scris de cand m-am intors, cel putin nu cine stie ce, din doua motive: am trait / traiesc foarte mult :) - am redescoperit duminicile si le iubesc din tot sufletul: cu brunch, prieteni buni, filme si povesti de suflet; vinerea cu familia si ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu mintea de pe urma sa o cunosc din nou pe nasica mea (am trecut prin procesul acesta cu mama anul trecut si a fost fabulos, acum e la fel de fascinant); serile linistite, am gatit si lumea a supravietuit, intalniri cu oameni noi sau petreceri care inainte ar fi fost taiate de pe lista instantaneu - multe evenimente noi si cumva un nou stil de viata. Si acum vine motivul doi (si doi prim) care cred ca au produs toata aceasta situatie. Primul ar fi acceptanta. Sa accepti lucrurile asa cum sunt, oamenii asa cum sunt, tot ce implica acest cuvant atotcuprinzator. Nu inseamna nici indiferenta, nici nesimtire, nici cine stie ce altceva decat sa te detasezi un pic de tot ce se intampla si sa vezi lucrurile/oamenii asa cum sunt. Mai putina agitatie emotionala si ganduri brambura, mai multa liniste. Si e o lume frumoasa. Apoi a venit adevarul ca un produs absolut superb si nebanuit de eliberator din acest proces. Simplifica gandurile, vezi mai limpede si e mai cinstit cu totul: nu mai preiei maimutele altora si nici nu nasti mici monstrisori super-gandind cai verzi pe pereti. Iar orice actiune pe care o iei e mult mai puternica si clara pentru toata lumea.

Acum ma delectez cu o carte tare frumoasa, Istanbul a lui Orhan Pamuk. Aproape ca este o experienta a tuturor simturilor, imi vine un dor de plimbare, de o noua descoperire, de a face totul in armonie cu cine sunt.  E bine. Este un an in care numai daca ma uit in jur cate s-au intamplat promite foarte multe. Imi da o stare de liniste. Dar, ca sa va povestesc si ceva simpatic :) citeam la un moment dat in cartea de mai sus toate evenimentele care s-au petrecut cand Orhan s-a nascut. Si mi-a venit ideea sa caut pe google ce s-o fi intamplat notabil in ziua cand m-am nascut. Ei bine, atat va pot spune: Playboy a renuntat la capsele din revista (- "Playboy" announces end of stapling centerfolds). Tind sa cred ca am castigat :)) Ana 1 - Playboy 0. Ne mai auzim. O saptamana frumoasa!