Friday, September 21, 2012

ganduri de ieri

Ganduri privind plaza de armas, in cuzco, de la balcon, alaturi de o bere peruana - cusquena - si o gasca de americani care s-au dovedit a fi australieni.

Din cauza atator zile petrecute prin biserici catolice intr-o simbioza mai mult sau mai putin armonioasa cu tot felul de zeitati locale, muzee si istoria a tot felul de triburi, ma gandeam ca atunci cand simplifici catolicismul si poate, intr-o oarecare masura, crestinismul nu suntem mult mai departe de stamosii nostri care se inchinau la diversi zei. Astazi ne folosim de sfinti ca de amulete, fiecare are un rol, o anumita protectie pentru care ne rugam la ei; doar ca este Fecioara Maria si nu Mama Pamant, este Iisus - fiul lui Dumnezeu si nu fiul Soarelui. Insa daca stai sa te gandesti diferentele sunt mai mult de forma si nu atat de mult de fond, de ce simteau acei oameni sau cei de azi cand se roaga.

Citeam intr-un muzeu despre ce credeau nici nu mai stiu ce trib preincas despre cum s-a format lumea si este destul de aproape de versiunea din Biblie - un zeu atotputenic care a adus lumina (soarele si luna) si a facut pamantul cu muntii si raurile si campiile si a pus pe pamant toate plantele si animalele si oamenii din primele zile. Serios acum, singura diferenta e ca noi le punem in ordine pe zile.

Inca era fiul soarelui si conducatorul, asa cum noi aveam regi care ziceau acelasi lucru - reprezentanti ai lui Dumnezeu, alesi sa conduca poporul. Si ca si ei, si noi avem tot felul de ritualuri de sarbatori, slujbe si tot asa. Singura diferenta este probabil in cata violenta, sau etic spus forta, puteau avea europenii fata de incasi. Pentru ca cu un glont in tine e mai greu sa lupti, insa daca ar fi luptat parte in parte nu cred ca europenii ar fi castigat, cu crucea in mana sau nu... N-as vrea sa fiu in pielea spaniolilor vizitand Peru. M-as simti vinovata, chiar daca poate nici nu e asa sau nu are vreun rost, pentru distrugerea unei intregi civilizatii, pentru ca nu a fost o integrare, ci o smulgere din radacini cu forta. Sau cel putin asa ti se spune la fiecare ruina, fiecare biserica, fiecare satuc pe care il vezi. Anyway...Cel putin americanii au fost mai sireti; au creat un vis, un ideal la care lumea de buna voie a aderat lepadandu-se de cam tot ceea ce ii facea unici. Si aici tineri au acelasi vis "american" despre viata din vest. Cam asa castiga "sistemul" daca e: te face sa vrei sa traiesti intr-un univers copy-paste.

Vorbeam ieri cu un israelian cu care am calatorit pentru ultimele doua zile - asta apropo de sisteme - si vorbeam despre cum poti sa schimbi ura pe care atatia oameni sunt programati de mici sa o care cu ei pentru toata viata, o furie care nu le apartine; un sentiment de apartenenta pentru care platesti cu o viata traita intr-un univers limitat. Si asta nu este libertate, nu este umanitate, nu este spiritualitate, nu este evolutie... Si nu e mai departe de visul oricarui capitalist de a avea o casa, masina, vacante in Bulgaria si o nevasta trofeu. Este acelasi fenomen de incatusare, de limitare autoindus. Doar ca intr-un mod bizar este SMART sa fii asa: e masurabil, determinat in timp, relizabil... smart.. ce ironie.

In fine, s-au intors oamenii de pe traseu. Ma duc sa vad cum le-a fost. Nu luati ce am scris prea in serios; sunt un amalgam de franturi de ganduri, nu se vrea a fi ceva coerent.

3 comments:

  1. Like, like, like! Ce frumos spus, ce corect! Tine minte tema! Avem mult de vorbit si ai atinso dead on!

    ReplyDelete
  2. Anonymous8:42 PM

    Îmi plac mult, gândurile tale de ieri.
    Dar cele de azi?
    Spre exemplu, ce crezi despre ura anticomunistă?
    Să fie un atavism,şi cum poate fi eliberat bipedul de dominaţia ei? Like, desigur!
    Madi şi Onu

    ReplyDelete
  3. Foarte frumos spus. Nu ti-ai mai scris gandurile de mult timp, astept urmatorul articol!

    ReplyDelete