hey girl

Ceva, ceva tot se intampla. De cand am fost la Flying: Confessions of a free women peste tot unde ma uit dau peste the new "empowerment" of women. E un fel de social media expert :) - apare cam in fiecare articol... sau poate este doar ca atunci cand ai masina si cele pe care le remarci in trafic sunt acelasi model. In fine, treaba este ca se intampla. Uite peste ce am dat in ultima vreme cu mici comentarii / citate pe margine:

Who runs the world? The age of the female-centric startup - "Only 10% of venture-backed entrepreneurs are women. Yet women control a majority of consumer spending, are over 50% of the US population, and go to college in greater numbers than men."

Why women are out-earning men: "Almost 40% of working wives out-earn their husbands" [...] "Today, women make up 60% of U.S. college classes and earn more masters and doctorate degrees than men."

FT.com 1. Felul in care femeile trateaza resursele in mod diferit fata de domni, iar in India si Africa aceasta diferenta (cand femeile fac parte din consiliile de decizie) duce la faptul ca educatia copiilor este mai buna, standardul de viata al copiilor este mai ridicat si in mare, lucrurile merg mai bine (mai ales pentru copii, barbatii fiind usor defavorizati. - cf. MIT prof. Esther Duflo intr-un articol in mare despre "eradicarea saraciei".

2. Russian punk band causes stir: Pussy Riot digs claws into Putin - o formatie punk de gagici cu cagule pe fata - anonimitatea ca valoare (totusi grup women only); revolta impotriva sistemului; aparitii numai in locuri interzise si fara autorizatii; o parte sunt arestate - proteste de eliberare...

3. Daring tweets captivate Saudi chattering classes - pe langa cuvantul twitter din titlu care mi-a atras atentia (alta discutie despre asta), la mijlocul articolului se vorbeste despre studentele de la universitatea din Abha care au protestat neasteptat pentru inlocuirea presedintelui universitatii din cauza deteriorarii conditiilor din ultima vreme; nu pot sa ma abtin sa va zic si de Mujtahidid - de urmarit ca fenomen twitter (cel putin) in arabia saudita & 240% estimated rise in no.of saudi twitter users in the past year

4. The first lady of Volkswagen prepares to take the wheel - va las doar un citat - "teaching a class of Austrian infants is not the typical route to the board of world's second-largest carmaker" - un articol foarte interesant

Printre altele am dat peste cele de la Feminism Romania care nici nu stiam ca exista, peste Declaration of sentiments - Seneca Falls si o tin tot asa de ceva zile :) Devine interesant. Si postul asta imi aduce aminte de un post cam dezlanat - dar ideile tot acelea sunt - de anul trecut din vara (pe care il gasiti aici). Pana una alta traim si vedem ce se mai intampla. 

si un mic bonus pentru fete :)

making sense of everything around

De vreo trei luni de cand a inceputul anul acesta mi-am schimbat un pic perspectiva din care vad multe lucruri. Si o sa urmeze un post care poate fi usor catalogat ca arogant, chiar daca nu asta ii este intentia ci mai degraba as fi curioasa daca mai trece cineva prin starile acestea. Din punct de vedere online aproape ca am marcat ca blocked sender vreo 3 sferturi din tot felul de conferinte la care primeam invitatie si mai citesc cel mult 15 bloguri in mod cat de cat frecvent. Cred ca sunt doua lucruri care m-au determinat sa fac asta: si-au pierdut din relevanta 99% din informatiile de care ma lovesc acum, anul trecut hai mai treaca - mearga sa vorbim despre lucruri stiute de nspe ani, insa azi sa fie cam acelasi lucru la nesfarsit si fara vreo perspectiva de schimbare - nu mai are sens.  Atat de multa discutie despre Cum, fara sa se spuna De Ce. Iar marea problema este - uitandu-ma la cei care il fac pe Cum - este ca De Ce-ul lor este extrem de mercantil si fara viziune mai departe de piciorul broastei. Perversitatea situatiei este ca uitandu-te pana la epuizare la cum (tot felul de platforme, metode, tips & tricks, ce fac unii, ce fac altii) uiti care e visul tau personal, de ce faci ceea ce faci si ajungi sa faci ceea ce rezulta din cum si nicidecum ceea ce ai fi vrut. Este ca si cum ti-ai cumpara zeci de carti de self help fara sa stii unde vrei sa ajungi - asa ca traiesti cu impresia ca stii despre ce e vorba si cum se face sa fii si un sef bun, si independent, si antreprenor, si balanta dintre viata privata si cea profesionala, si tot asa: 5 pasi pentru a fi ceva si nu cineva. Iar eu una m-am cam saturat - nu mai gasesc nici un rost in toate conferintele organizate mai ceva ca filmele de la multiplex, campaniile facute pe genunchi fara nici un beneficiu mai mare decat interesul brandului (si nici acela prea bine definit), cei care le tot promoveaza pentru ca ei la randul lor castiga puncte la coolness. Tot stau sa ma gandesc la o varianta care poate sa scurcircuiteze ameteala asta ca dintr-un borcan cu multe musculite unde mai nimeni nu vede mai departe de colegul de langa...

Apoi acum sunt cumva si sub efectul One World - ma uitam prin sala si cred ca 90% din generatia tanara (si redusa ca numar) care a venit la festival nu au neaparat un spirit militant pentru ceva - iar pana la folosirea mijloacelor de comunicare ca sa transmiti un mesaj e cale si mai lunga (aka facebook, twitter & co.). Vorbind in pauzele de tigara dintre proiectii si mai ascultand ce zice lumea prin jur - lucrurile se rezuma cam la "super interesant / impresionant - dar sa fie la ei acolo", "noi mai avem mult pana sa se intample nu stiu ce la noi",  "am venit sa aflu mai multe" - insa fara intentia de a face ceva cu ce afla... Ma gandeam si la intrebarile care se pun (cand se pun, inca lumea are o detasare aproape perfecta de contextul in care se afla - ca mai sus: au venit sa vada ceva, dar De Ce-ul lipseste intr-o forma clara, altul decat pentru ca e cool). Imi aduc aminte de un video al lui Simon Sinek despre marea pacaleala a lumii - faptul ca crezi si suntem din ce in ce mai invatati sa credem in individualitate, egocentrism, scapa cel care e mai puternic versus fericirea care vine din cat de mult ai pus umarul la fericirea celorlalti, la o misiune, un mesaj, ceva mai profund decat propria persoana. Era o replica in filmul de aseara despre revolutia din Tunisia - Paine inainte de Libertate sau Libertate inainte de paine... Uneori insa nu mai poti sa tot astepti sa se schimbe contextul de parca ar fi ceva abstract care sta sa se intample (in plus si-a cam atins limitele), ci ar trebui sa faci ceva sa se schimbe din interior - prin actiunile pe care tu le faci - ca sa incepi cu inceputul... Si nu se poate ca orice schimbare sa vina din foame, furie si agresivitate... e absurd sa cred ca doar asa merge - trebuie sa fii invatat ceva din toata istoria asta si sa mai schimbam metoda.

In fine... de sambata. Ma duc sa vad ce mai ruleaza azi. O zi frumoasa!

istanbul - city break fara asteptari

M-am hotarat sa merg la Istanbul dupa cartea lui Orhan Pamuk si cand ma gandeam la toti prietenii care au tot fost in Turcia si Grecia. Cumva ca in liceu, mereu impotriva curentului, mi se parea banal sa merg unde merge toata lumea. Asa ca am tot amanat momentul. Acum insa, la impulsul unei oferte decente, am hotarat sa merg cu mama - cu care faceam un calcul ca nu am mai fost de 15 ani doar noi doua undeva asa intr-o excursie - la Istanbul. Ar fi doua povesti, una despre oras, cealalta cat de fascinant este sa mergi cu mama ta undeva dupa atata timp... Dar sa o povestesc pe scurt pe cea despre oras pentru ca poate va ajuta cand ajungeti din intamplare pe acolo.

N-am deschis nici macar un site banal de turism despre Istanbul. Informatiile mele erau destul de limitate despre ce sa ma astept acolo, doua intrebari pe facebook si niste recomandari pretioase, in rest eram ca un copil pe care il duci prima oara intr-un loc. De la aeroport ajungi in 40 de minute in centru (Sultanahmet) - iti trebuie cate doua jetoane pentru mijoacele de transport in comun ( cate 2 lire turcesti fiecare, adica vreo 4 lei x 2). Poti sa iti faci si abonament pentru transport care te scoate mai decent la bani - trebuie sa te uiti dupa aparatele respective (care functioneaza in limbile straine principale asa ca nu te speria ca nu stii turca).

Noi am avut hotelul in buricul targului, intre moscheea albastra si marele bazar asa ca majoritatea obiectivelor erau la 10-15 minute maxim de mers: Moscheea Albastra - gratis, Hagia Sophia - 30 TL, Topkapi - 45 TL (cu haremul inclus), Bazilica Cisterna (10 TL), Marele Bazar - gratis, insa inchis duminica, Spices Bazar - gratis (poti sa le faci intr-o singura zi daca te trezesti de dimineata - la moschei au pauze de vizitare pentru orele de rugaciune oficiale asa ca daca te duci de dimineata nici nu prinzi coada si e si mai placut inauntru pentru ca nu te calci pe picioare cu toata lumea). Logica noastra in vizite a fost usor pe dos, mergeam inauntru, vedeam, ne uitam, citeam ce mai scrie pe acolo si apoi stateam la un ceai (care variaza intre 1 TL si 3 TL) unde rasfoiam cele vreo 4 ghiduri pe care mama avea grija sa le avem cu noi unde scria detaliat ce am vazut. A fost placut asa si scapi de pericolul de a bifa tot felul de lucruri cand vizitezi in loc sa te bucuri pur si simplu ca esti acolo.

Intr-o alta zi poti face usor: Dolmabahce Palace (cu tot cu harem - 40 TL), Taksim (stradute incredibil de faine), Turnul Galata -15 TL. Iti ia vreo jumatate de zi asa ca la intoarcere poti sa iti iei de sub pod un sendvis cu peste delicios (5TL) si sa te intorci ca sa prinzi vaporul pentru Buyukada (pleaca la pranz la 2:30 si 4:30 si face vreo ora jumate pana pe insula). Este o experienta faina, noi l-am luat pe cel de 4:30 pm - am crezut ca am aterizat intr-o alta lume bizara, un fel de colonie britanico-americana cu case de lemn albe peste tot, doar cu cai si biciclete pentru ca in afara politiei si a pompierilor nu exista masini si in care viata avea alt ritm. Pe seara prinzi Bosforul in care se reflecta toate cladirile frumos luminate si podurile care isi schimba culorile. Pe la vreo 9 pm esti inapoi pe mal unde poti sa mai stai la un ceai si apoi sa te retragi in glorie pentru ca oricat de mult ai crede ca mai ai energie o sa dormi ca un bebe cum ajungi la hotel.

Alte locuri faine: Suleymaniye Mosque & co. (gratis), Kadikoy, toata zona din jurul marelui bazar, pur si simplu sa mergi pe stradute. Dupa ce am vazut Istanbulul am zis ca e in mod cert mai aproape de sufletul meu decat America sau vestul europei. Aveam o serie de prejudecati, insa ospitalitatea oamenilor, cochetaria vietii, respectul fata de femei (putem dezbate la un moment dat), frumusetea lucrurilor mici de la baclavale la lampi colorate, mirosul de narghilea si mirodenii, un oarecare talmes balmes cu de toate, ei, toate acestea ma atrag mai mult decat viata ordonata din vest. Daca nu ati ajuns inca sper ca o sa va suiti pentru 50 de minute in avion si traiti macar pentru 2-3 zile viata dintr-o lumea atat de deosebita. Cam asa ar fi pe scurt. :)