Periodic Table of Typefaces

aici la rezolutie mare. e o idee faina.

(via Candes)

HOW 2009

merita de vazut macar agenda :) HOW Conference (via Veer)

are you you or are you someone/smthing else ?

se pare ca informatiile care se lovesc de mine in ultima vreme duc toate catre un raspuns la aceasta intrebare. exista mereu o dualitate intre cine este cand vorbesti, in ceea ce spui, "what you stand for", te reprezinta pe tine sau gasca/compania/familia din care faci parte (valabila si vice versa). si daca vocea ta ti-o asumi tu sau o dai pe dupa "tribul" din care faci parte (TED video aici).

e complicat: trebuie sa fii tu, sa fii lider sau nu (dar sa fii si challenger, sau sa urmezi regulile, sau sau sau...) sunt atatea modele despre cum trebuie sa fii, success stories, societate si reguli de trai in comun, familie, prieteni, etc. esti zilnic bombordat de diverse sabloane de existenta. si ma scoate din minti. de atatea ori ma revolta mersul ca oile, sau lipsa unei reactii doar pentru ca nu ai aparent nimic de facut, nu ai cum sa schimbi sau pentru ca pur si simplu asa sunt lucrurile sau asa e mai comod. riscurile de a iesi din sabloanele existentiale alese sunt foarte mici daca ai capul bine plecat in pamant sau spui ca restul.

citeam acum in reader ca tot am deschis netul de acasa si tensiunea crestea in aer cand vedeam cum se alimenteaza prejudecati despre felul de a comunica dintre "institutii" (in speta bloggeri versus periste), despre conflictele sau lipsa de pregatire dintre clienti si diverse agentii de toate felurile (aici, aici, aici, aici, si multe altele...) si ma enervez pentru ca EU cred ca traiesc intr-o lume cu oameni si pentru oameni. ca nu poti sa vorbesti despre oameni ca despre obiecte, sa le pui o eticheta pe frunte si sa ai un manual de instructiuni cum se foloseste acel produs / om. e stupid. e pana la urma vesnica problema a celor 7 ani de acasa si a multitudinii de vorbe de duh care se insumeaza intr-o expresie simpa: "back to basics". e obositor sa vezi cat se teoretizeaza si analizeaza relatia dintre un blogger si o agentie de PR cand e o vorba romaneasca simpla: "altuia nu-i face ce tie nu-ti place" (si varianta pozitiva: fa altuia ceea ce ai vrea sa ti se faca). si mai presus de toate in mediul online. daca in toate celalalte canale esti "obligat" sa generalizezi destul de mult, ei bine aici e totul personal. e despre oameni chiar daca ii cheama floricica13 sau mutzunache45. sunt oameni. deci poarta-te ca atare. nu sunt internauti, useri, visitors si alte etichete. daca vrei sa vorbesti, vorbeste ca la tine acasa si comporta-te ca si cum ar veni fizic la tine acasa. iar ca peste tot, cine se aseamana se aduna... back to tribes si la o intrebare care persista: cati au pana la urma curajul sa fie ei?

finally

ei, nu am mai scris de mult insa am avut o perioada plina. intr-un final un pic de soare se arata ca ma cam saturasem. :) intre timp am facut diverse, unele mai placute, alte mai tensionate. dintre cele bune am facut site-ul tzutz (sper :) - daca mai gasiti ceva just buzz me) si mi-a placut cum a iesit si raportul anual vers. online (link). apoi am redecorat ca tot scria in horoscop ca o sa fac schimbari prin casa, asa ca acum sunt semi expert in tapet, modele de tapet, cum se pune tapetul... v-ati prins: tapet related issues :) peste tot (aproape :)) si sunt multumita cum a iesit. mai am de tras cu destule prin casa, insa primul pas major a fost facut. :) sandu, te astept in continuare sa golesti garajul :P.

apoi, ce a mai fost... niste web-cluburi (nimic spectaculos), am fost la mnac la lansarea de carte a lui dorin stefan - "de la paranoia la muratura". a fost chiar fain (m-a surprins foarte placut locul care cu toate ca era in casa poporului era "cool" enough :) si m-am simtit tare mandra de vara-miu care a fost parte din proiectele minunate prezentate de dorin). am vazut teatrul german de stat la odeon cu "cantareata cheala" a lui ionescu (regia dabija) si mi-a placut tare mult. mi-a placut si cat de bine suna in germana. nice... in rest la munci. gata. am spart gheata ca nu imi mai ardea sa mai deschid calculatorul si de acasa :) see ya.

a view in the sky

world wide telescope - descriere. in the end, we are all storytellers and curious about what is out there. :)

watch video - at TED.

Is Web 2.0 a Cult?

Un articol care vine in completarea unui video pe TED despre dezumanizarea oamenilor prin tehnologie, argumentul principal fiind ca chiar si in cele mai importante momente daca primesti un SMS nu te poti abtine sa nu il citesti. face asta toata "realitatea" mult mai putin importanta decat "proiectarea realitatii" prin tehnologie (mobile, social networks, email, etc.)? habar n-am. probabil ca pentru unii da, pentru altii ba.

insa vorbeam de articolul Lisei care, ca de obicei, e extrem de tare. aici :)

[later edit] Mobile: Facebook to come pre-installed on Sony Ericsson mobile devices
Sony’s C510 phone will come pre-installed with Facebook on it’s latest phones. What impacts could this bring? In the near future, people could dial their contacts from their Facebook address, or contact them through IP phones. (via jeremiah)

[sandu] mandrie si prejudecata

gata :) de acum inainte am permisiunea si onoarea sa pun gandurile prietenului meu cel mai bun aici. mie imi folosesc, sper ca si voua. puteti comenta la liber, raspundem cu totii. :) parerile si opiniile ii apartin lui sandu, nu intervin pe text. asadar:

M-am intors duminica noaptea de pe munte, asa ca abia azi dimineata am apucat sa citesc "presa". Raspund la scrisoarea lui Doru, implicit la cea a lui Lica.

Mi se pare greu sa scriu o singura scrisoare, asa ca, probabil voi scrie doua-trei, ca sa acopar cateva subiecte.

Mai intai referitor la Principele Radu. Cu toate ca am urmarit cu atentie (nu tocmai binevoitoare) evolutia lui, nu am reusit sa gasesc fisuri. Chiar presupunand ca joaca un "rol", il joaca bine. A reusit sa faca discursul casei regale acceptabil pentru orice conlocutor rezonabil. De aici pana la a gasi in monarhie solutia pentru problemele actuale, cred ca e cale lunga. Cand Eminescu scria "Epigonii" era vorba de un pamflet. Daca Romania si-a creat o identitate in acea jumatate de secol care a urmat, nu a fost datorita lui "Mumulean, gura de aur" ci unora precum Lucian Blaga, Camil Petrescu, Arghezi, Sadoveanu, samd., care au creat, nu au imitat. Nu a venit "Tepes Doamne", nici Stefan, ci Mihai, la 14,20 de ani, si nu a urmat o perioada euforica, ci cea mai dramatica din secolul trecut, cu optiuni adevarate si cu plata unui pret pe masura, cele doua razboaie mondiale, comunismul si fascismul. In acea perioada un rege a fost fortat sa abdice, am avut dictatura regala si pe cea a maresalului Antonescu, am avut asasinarea lui Iorga, pe scurt, nu am avut liniste. Dar am progresat in mod evident, ca si in perioada lui Eminescu si a lui Conu Iancu. Asta facem si acum.

In excursie pe munte la inceputul anului 2007, intr-o companie selecta (un profesor american, unul (universitar) roman si un fost deputat PDSR, toti alpinisti) se punea problema daca exista o conceptie clara care sa ghideze actiunea politica in Romania. Parerea lor era ca lipseste, si dadeau multe exemple edificatoare in acest sens. Parerea mea, pe care mi-o mentin si acum, era ca nu trebuie sa ne pierdem in amanunte; daca intram in NATO si UE avem directia politica suficient precizata. E destul sa ne uitam la alegerile din Basarabia (castigate cu 45% de comunisti) ca sa vedem cat de puternic am fost afectati de comunism, cat de multi dintre noi vor inca "sa li se dea","sa li se faca", cat de putini se simt responsabili pentru ceea ce li se intampla. Cred ca, intr-o oarecare masura, tentatia monarhica tine de aceeasi atitudine, de evitarea angajarii personale, a responsabilitatii directe: sa fie altul cel care decide, sa aiba "altul" autoritate. La noi, macar, nici o miscare politica cu sanse nu mai mizeaza pe comunism, e un capitol depasit.

Scrisoarea a doua.

Trecem printr-o perioada de criza care nu ne apartine, dar ne afecteaza. Ne afecteaza in orice caz mai putin decat pe occidentali. Noi avem destul de aproape perioada de reala criza a comunismului, iar aceea era cu mult mai dura decat orice am putea sa ne inchipuim despre cea prin care trecem. De fapt la ce ne obliga criza? Sa ne reducem cheltuielile la nivelul posibilitatilor, respectiv sa  le acoperim prin cresterea productivitatii. Asta se poate accepta. Ne obliga sa facem fata la investitii prin resurse proprii (sau atrase direct), in lipsa unei creditari externe masive. Asta inseamna ca "baietii destepti" vor trebui sa-si limiteze cota de profit undeva sub cei 10% fara de care nu discutau acceptarea unui contract. E de rau? Va trebui sa schimbam raportul dintre consumul neproductiv si investitii. Nici asta nu-i chiar rau. Ce-i mai rau e ca va fi o presiune mare asupra fortei de munca, incapabila inca de redirectionare rapida si de mobilitate reala. Asa ca vom avea in continuare zone active (Bucuresti, Timisoara, Ardeal...) si zone stagnante (Vaslui, Barlad...). Dar nu vom avea foamete, nu vom avea epidemii, cel mult un cutremur. Caci traim, totusi, in Uniunea Europeana. Poate vom vedea insa mai repede autostrazi pe care sa se poata circula, o industrie energetica care sa asigure independenta relativa din acest punct de vedere, o agricultura revigorata. Nu-i obligatoriu, dar nu-i imposibil. In orice caz, cat timp se munceste, e putin probabil sa stagnam. Iar de muncit se munceste. Am  fost pe munte cu oameni care munceau realmente mult (2-3 norme) ca sa faca fata unor cheltuieli pe masura: casa noua, masina noua ( nu Logan, ci Subaru Outback sau Forester), expeditii in Aconcagua sau Kilimandjaro. Iar pe langa serviciu mai lucreaza si in gradina, fac zidarie sau comert. E drept ca nu au 67 de ani. Dar nici nu sunt fandositi. Sa dau exemplu cabanierul la care am fost gazduiti: cabana in care lucreaza este in curs de demolare, dar... a amenajat din recuperari 6 camere pe un nivel, neincalzite, fara confort modern, in care gazduieste prieteni (ca altfel nu pot sa spun, deoarece nu ne-a luat nici un ban), si are o bucatarie si o baie dotate cu tot ce trebuie si tinute intr-o stare impresionanta de curatenie la care aveam acces liber (inclusiv la ingrediente si alimente). Am fost cu el in targ duminica dimineata, de unde am cumparat obiecte de cazarmament si echipament pentru copiii din clubul "Mountain Club Withe Wolf" pe care l-a infiintat in localitate (Baia de Fier), copii pe care i-am vazut catarandu-se in traseu in ciorapi. Aceiasi copii se miscau nestingheriti prin bucatarie, care ramanea impecabil de curata. Preturile in targ sfidau orice piata: eu mi-am cumparat sac de dormit cu puf de 7$, iar o vesta Goretex a fost cumparata cu 20$. Cabanierul are in magazie echipament de toate marimile (incomplet inca) pentru copii si pentru oameni maturi. Isi face o biblioteca de carti de munte transpuse pe calculator, face parasutism si radioamatorism, are 38 de ani. Poti spune ca nu este tipic, ca nu toti cabanierii sunt asa, desi pot sa mai dau usor inca vreo doua exemple, dar nici Badea Cartzan nu a fost decat unul, iar la Mecca se duc sute de mii de pelerini in fiecare an. Totusi Badea Cartzan ne-a reprezentat pe toti la Roma. Nu l-am cunoscut pe el, dar am cunoscut tarani romani cu intelepciunea pe care ne place sa o numim "a neamului" care nu se remarcau prin nimic special, daca nu punem la socoteala faptul esential ca "existau". Nici macar nu e necesar sa fie tarani, exista destui oameni cu bun simt. De ce nu fac mai mult? Poate din bun simt.

Scrisoarea a treia.

Doru spunea ca, probabil, nu consider educatia un factor decisiv. As spune mai curand ca nu consider educatia institutionalizata ca fiind decisiva. In primul rand pentru ca nu educa pentru viata. Nu cred ca este o problema a noastra, cred ca este o problema generala. Este un loc comun sa spui ca "premiantii scolii sunt repetenti in viata", dar daca socotesc in ce masura am beneficit direct de educatia scolara, nu prea ies la socoteala. Mai degraba pot zice ca Irina a reusit in vocatia ei de "activist social" sau Mircea in domeniul "de familie" al cauciucurilor, in ciuda pregatirii de inginer/geograf, pe baza unor calitati personale care nu erau valorificate in schema educativa organizata. Chiar acum, numai datorita flexibilitatii extreme a noii legislatii, un inginer constructor (Iuri) a putut sa-si gaseasca vocatia ecologista in domeniul ariilor protejate. Pe scurt, cred in educatia activa, prin viata, cred ca trebuie sa ne cautam si sa ne gasim singuri(independent) calea. La fel cred ca in decursul existentei schimbam mai multe seturi de conceptii politice, corespunzator varstei si experientei pe care o avem, si nu cred ca trebuie sa avem o singura opinie politica valabila. Cred ca, in functie de imprejurari, trebuiesc adoptate orientari politice adecvate situatiei, si ca pluralismul politic este benefic. Cred ca este loc si pentru monarhisti, chiar daca traim si vom trai intr-o republica, pentru a impune un anumit respect pentru traditie si stabilitate. Dar, in momentul de fata, cred ca trecem printr-o perioada de schimbari fundamentale, in care este necesara in primul rand creativitatea.

Am recitit cu interes "Al treilea Val" (A.Tofler)

Spune el: "Niciodata in istorie n-a existat un numar atat de mare de oameni cu un nivel rezonabil de educatie, inarmati laolalta cu o zestre de cunostinte de o amploare incredibila. Niciodata n-au beneficiat atatia oameni de un asemenea nivel de indestulare materiala - poate precar, dar suficient pentru a le permite sa-si consacre o parte din timpul si energiile lor reflectiei si actiunii civice. Niciodata n-au avut atatia oameni posibilitatea de a calatori, comunica si invata atat de mult de la alte culturi. Si, mai presus de orice, niciodata n-au avut atatia oameni de castigat atat de mult prin asigurarea ca unele schimbari necesare, desi profunde, vor fi infaptuite in mod pasnic...

Cu cat vom incepe mai curand sa edificam institutii politice alternative bazate pe cele trei principii descrise mai sus - puterea minoritatilor, democratia semidirecta si impartirea deciziei - cu atat mai mari vor fi sansele pentru o tranzitie pasnica."

Ce mi se pare esential pentru situatia actuala este dezvotarea comunicarii, atat in general, cat si, mai ales, datorita comunicarii on-line. Aceasta conditioneaza/permite diversificarea si personalizarea actiunilor, mergand pana la nivel individual. In acest sens, mi se pare mai putin importanta actiunea politica inregimentata in partide cu o ideologie afirmata, decat rezolvarea la toate nivelurile, pornind de la cel individual, a problemelor specifice/punctuale.
In ce priveste problemele economice, mi se pare esentiala compatibilizarea dezvoltarii tehnologice cu gestionarea corecta a resurselor. Exista o contradictie evidenta intre ritmul innoirii produselor, ca urmare a progresului tehnologic, si economisirea resurselor. Ca un bun exemplu, cumparaturile noastre de la targ, la preturi incredibile, sunt posibile numai datorita presiunii consumeriste, care sustine inlocuirea dotarilor inainte de uzura fizica a acestora. Dar, daca nu inlocuim generatia actuala de produse cu altele mai performante, riscam stagnarea economica. Cu asta ajungem la punctul nevralgic al situatiei: cresterea economica este obligatorie pentru a compensa cresterea demografica. Cresterea demografica este cea care pericliteaza imbunatatirea calitatii vietii, lucru de care s-au convins toate populatiile care au depasit stadiul utilizarii extensive a fortei de munca. Cand copiii devin, din forte suplimentare de munca, consumatori de resurse, devenim constienti de importanta limitarii numarului acestora la capacitatea noastra de a le sustine dezvoltarea normala. Dar asta se intampla numai dupa depasirea unui prag care este inca prea ridicat pentru populatiile subdezvoltate, cele care dau sporul populatiei mondiale. Avem toate conditiile unui cerc vicios.

Ca sa pun punct:
- Avem o situatie economica dificila, nu numai din cauza unei proaste gestionari, ci (mai ales) din cauza urmaririi cresterii continue intr-un ritm care dezechilibreaza raportul consum/resurse.
- Am putea lua in consideratie o alta filosofie economica daca nu am fi presati de cresterea demografica.
- Dezvoltarea tehnologica actuala permite solutii alternative, favorizate in special de dezvoltarea exploziva a comunicatiilor/comunicarii.
- Toate solutiile presupun insa schimbari politice care cer inteligenta creativa si participare la nivel de masa.

Una peste alta, o gramada de platitudini. Ceea ce putem intr-adevar sa facem este sa incercam sa ne construim viata intr-un mod cat mai apropiat de ceea ce ne dorim.

Ceea ce incerc si eu.
Urati-mi succes,
Sandu

i'm in love :)

cand descopar astfel de proiecte imi salta inima, pentru ca atunci se justifica credinta mea in "umanitatea" online. fata umana a mediului format din 1 si 0. faptul ca umanitatea trece de granita monitoarelor si a serverelor si respira ca in orice colt din aceasta lume, cu fiecare clipa care trece. :)

Phylotaxis: an exploration of the space where science meets culture.

About the project / Experimenteaza

Lovelines: an exploration of human desire. About / Experimenteaza

de fapt mergeti aici : www.number27.org si enjoy. o buna bucata de vreme. :) o placere. :)

cum e viata :)

anul trecut in vara am fost la NY, la MOMA si m-am jucat cu acest ecran. nu imi era clar ce e, dar mi-a ramas intiparit in minte ca sa ma intalnesc acum din nou cu el si sa mi se arate. :) ca in viata. :)

'The interactive installation "I Want You To Want Me", by Jonathan Harris and Sep Kamvar, commissioned by the Museum of Modern Art, for their "Design and the Elastic Mind" exhibition.I Want You To Want Me explores the search for love and self in the world of online dating. It chronicles the world's long-term relationship with romance, across all ages, genders, and sexualities, using real data collected from Internet dating sites every few hours.The piece is presented on a 56" high-resolution touch-screen, hanging vertically on the wall, and was installed at MoMA on February 14, 2008, Valentine's Day. " jjhnumber27

watch video

real people, real feelings

ceva incredibil... povesti despre oameni reali, sentimente reale, comunitate, umanitate si viitor. asa cum suntem. we feel fine


ultima parte despre "univers" este uimitoare. watch the video pana la capat! nu e o rugaminte, but a must! :p

ma uitam la cum se simt tinerii din romania, intre 20 si 29 de ani si e bizar, ciudat si incredibil de sincer. top 10 feelings (in aceasta ordine): better, good, lonely, bad, comfortable, home, sorry, down, lost, new. sunt tinerii din romania care se exprima in online tristi sau de vina e limba engleza (in care se indexeaza blogurile). oricum ar fi, e impresionat ce dimensiune a sentimentelor din lumea aceasta sunt, cum suntem in realitate (in offline) si cum traim, cum ne exprimam sentimentele. we can talk on forever. am tema de gandire.